Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnalthoughts

DA

1 min lectură·
Mediu
Voiam să plec... S-ajung acolo unde păsările zboară fără să smulgă din mine bucăți de suflet, deși m-am intrebat mereu cum poate să doară un suflet gol... Era gol și negru, dar ma durea atât de tare...Și ai venit; și ce-ai făcut? Þi-ai infipt milioanele de cuțite acolo unde ai crezut că ești mai aproape de sufletul meu; m-ai sfașiat complet, dar ai lăsat lumina să ajungă acolo și să-l umple, să-l trezească din amorțeala care-l impiedica sa mai elibereze iluzii și simțăminte... M-ai intrebat dacă mai vreau să plec acolo; cum ai putut să mă intrebi? chiar nu știai? ... Aș fi vrut să știi că vreau să mă împlinești, aș fi vrut să crezi că poți să mă duci acolo unde nu ma cunoști și nu te cunosc, dar impărțim același trup plin de dorințele noastre... Te iubesc!
012.546
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
140
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ilinca Rusu. “DA.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ilinca-rusu/jurnal/164459/da

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ghitza-fugaritzaGFGhitza Fugaritza
Ori oboseala....ori o scurta vacanta intr-un loc nepotrivit....nu stiu ce e de vina, dar nu inteleg partea cu pasarile. De obicei zborul lor e alimentat de sufletul tau? Si apoi ce legatura are asta cu dorinta ta de a sti cum doare un sufletul gol? Daca pasarile te lasa in pace, de ce sa te mai doara? Sau cand pasarile mai smulgeau cate ceva inainte nu ar fi trebuit sa fie si atunci o durere? Si urmatoarea fraza spui:\"Era gol și negru, dar ma durea atât de tare\", deci stiai foarte bine. Scuze, dar chiar nu am inteles. In rest mi-a facut placere sa citesc. Te rog, lumineaza-ma cum e cu inceputul acela.
0