Am tacut
Îmi află din petale ofilite Și cearcăne târzii în prea devreme Prin eșuari de soapte nepoftite Întreabă-mă ce prind din zori Pe gene. Am peste tot hârtii mototolite De tot ce-am vrut să scriu
Prea devreme
Prea devreme. Culoarea pielii tale îmi zgârie retina... N-ai așteptat destul până să-mi cazi din gânduri, Depravată de închisoarea așteptărilor târzii Te condamn să-mi ucizi
Din Ei
Din Ei... Tot ce-a rămas e vechi și lovit din mâini nesătule si pașii grăbiți ochii de jar în cenușă s-au stins.. Târziu. Piele, buze..care foame, când frumosul ți s-a scurs în
Străzi
Străzi Rătăceam în gândurile mele, călcând în mers potecile de spaimă… Un opt întors, lipit de-un vers în adierea cu parfum de spaimă. Cântări de zâmbet în asfaltul ars de
Insomnie
E noapte afara, iar vântul nu oboseste... Si viata trece fara resentimente; Traim doar în pacat Trecutul e un strat de praf... Demon, dulce ispita amagitoare Trimiti spre mine fiorii sa
Frig
Trezeste-ma din visarea bolnava In care-nghet; teroarea.... mintii A cugetelor mele Nu ma lasa... Inghet in mine Voi fi un sloi De ganduri catre moarte Sangele, de inca e fierbinte turturi
Inger negru
Soarele-si arunca taios Razele de gheata Ce se-nfig in paru-i negru ca de corb Si-i mangaie chipul palid, ca de ceara Ochii-i verzi se umplu de lacrimi Si sufletul de-al mortii dor Picaturi
