Suvoi de lacrimi stiu ca din ai vostri ochi au izvorat,
Femeilor din viata mea.
Imi pare rau ca pe mult timp v-am parasit
In lumea grea.
In scurta-mi existenta pe pamant
Prin voi am
Tari ca aerul de munte
Mi-au inundat plamanii ahtiati
Senzatii si trairi deloc marunte
Si i-au lasat goi,dar purificati.
Oxigenul vital din atmosfera sentimentala
Prin venele plapande
