Poezie
Sălciile albesc
1 min lectură·
Mediu
Obișnuiesc să mor
Când sălciile albesc
Și iarna-și plânge pustiul.
Ploaia ce-odată venea
Spre tămăduire
Azi își udă copii.
Și din noi, ultimii credincioși,
Crește cerul.
Nu mai suntem oameni demult
Trăim într-un târziu,
În timpul cât ține o țigară
Punem virgule peste tot
Și exclamăm a întrebare un întreg destin.
Ni se pare, tot ce este real,
Sufletul nostru
Cade a grindină
Și-o lume își plânge copii
Udați de nenoroc
Peste ani, voi fi un prea târziu poet
Născut prea devreme.
00929
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
iliescu maria alexandra. “Sălciile albesc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iliescu-maria-alexandra/poezie/13910247/salciile-albescComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.