Pastel
O bordura prinsa bine In orasul ce se-neaca Si se-afunda fara mine Asteptand timpul sa treaca Langa gura de canal Cu aburi calzi, miresme line Ies din el pana pe deal Unde cerurile-s
Evoluție
Mă văd gonind În cerc, încerc Fără valuri Fără maluri Pe lină apă să-ntind Pătura de foame Să simt Treapta cea roasă Piramida întoarsă Cu simboluri șterse Ce urlă-n mulțime Prin gesturi și
Crysalys
Astăzi mi-am pierdut pielea Aștepând inevitabl Pieirea luminii și-nvierea Unui sacru înveliș palpabil. Cântând aprig \"umilință\" Găsesc lucruri nedeslușite Și stau din nou fără
Aleea bisericii
Când soarele măreț apune Viața mea în loc se-oprește E clopotul ce m-asurzește În templul de icoane păgâne. Umbra mea de clopot spartă Răspândită pe bordură, E sătulă de tortură Și de
