Poezie

Tablou

1 min lectură·23 mai 2010

Mediu

Tablou

Ști...mă gândeam cum aș putea picta iubirea ce ți-o port într-un tablou?...

Cum ar încapea atâtea într-o simplă ramă?....

Mai întâi mi-ar trebui o foaie,

O foaie albă,

Foarte albă

Pe care să-mi pictez cu pensula sentimentele.

Oare...cum aș putea desena sentimentul de dorința ce-și deschide aripile în mine

De fiecare data când te privesc în ochi?

Cum să pictez nesiguranța pe care o simt când te țin de mână,

Și mai ales fiorul ce mă cuprinde atunci când îți simt respirația?

Mov,verde,roz,albastru,roșu...roșu aprins..

Privesc tabloul...e viu,e infinit,e...

Dar...într-un colț văd o pata de negru ce-și intinde venele spre inima tabloului.

Nu, nu eu am pictat-o și totuși e acolo.

Nu înteleg, o șterg, arunc cu roșu peste ea,

Însă de fiecare data revine.

Am continuat zile de-a rândul să încerc să șterg pata ce nu dispărea

Până când ai venit tu, iubito,

Și mi-ai spus că tu erai cea care o picta mereu în același loc

Și nu ai așteptat să întreb “De ce? ”

Mi-ai spus că fără pata aceea tabloul nu era complet

Mi-ai spus că fără ea, tabloul nu era tablou...

001.293

Ilie Dumitru Marius. “Tablou.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ilie-dumitru-marius/poezie/13941875/tablou

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.