Poezie
Singurătate
De la naivitate la nihilism
1 min lectură·
Mediu
Singurătate
Când m-am născut eu era noapte,
Lucea o lună mare de cristal
Pe cerul bolnav de singurătate,
Înălțată-n vârful unui deal;
Stelele fugiseră de pe cer
Și din fundul fântânilor de piatră,
La căpătâiul mamei, cu un profund mister
Tremura sângeriu o flacără-n lampă.
Cineva a rostit ironic:
„-Copilul acesta se naște sub o stea norocoasă”
Când mama cu ochiu-n ceasornic,
Simțea cum durerile-n pântec o-apasă.
Când m-am născut eu, era noapte,
Fugise-n codri, undeva, lumina…
În suflet astăzi port singurătate
Și stelelor ucise le port vina.
002.324
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ichim Vasilica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Ichim Vasilica. “Singurătate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ichim-vasilica/poezie/97046/singuratateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.