Poezie
Simfonie în trist major
De la naivitate la nihilism
1 min lectură·
Mediu
Simfonie în trist major
Sală, adagio-n povestea nedreptății…
Speram să te-ntâlnesc astăzi măcar,
Să înceteze simfoniile tristeții
Aduse de privirea ta în dar;
Și mă loveau arcușuri de vioară…
Cu ochii vii și sufletul deschis,
Te căutam în spațioasa sală
Zdrobit între infern și paradis.
Violoncelul tău cânta agale,
Și-n brațe îl ținea un alt bărbat,
Cu ochii-nchiși, eu degetele tale
Le-nchipuiam trist, fermecat…
Răpus sub adâncimea notelor,
Ruslan și cu Ludmila eram noi
În goana surdă-a notelor
Mi-au rămas ochii triști și goi.
Ce tragedie viața mea de om,
Ca și o simfonie se înalță,
Coboară-apoi spre ultimul ei ton
Zădărnicindu-mi ultima speranță.
002.383
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ichim Vasilica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ichim Vasilica. “Simfonie în trist major.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ichim-vasilica/poezie/97041/simfonie-in-trist-majorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.