Ica Ungureanu

N-am văzut-o. Ca atare,
Îi solicit, iată, Icii
Să ne spună de fu tare
Ciripitul păsăricii.
-G.P.I.-

Ce-aș putea să-ți spun, Petrică?
Fu cum fu la păsărică;
Dar la tine,-ntre picioare,
Sunt convinsă că fu tare.

Aritmetică

Cum veșnicia ta-i de trei minute,
Grăbește-te, fă-ți testamentul iute.
Mai ai doar șase minuțele
Profită, deci, din plin de ele!

Dan-T

Nu sunt inteligentă cum mă crezi,
Căci, din păcate, m-am născut blondină;
De-aceea, te-aș ruga să-mi calculezi
Minutele rămase,-n ani-lumină.
:)

Aici se văd efectele
Și se punctează-accentele,
Nu se unesc defectele,
Se reunesc talentele.
-Dan Norea-


(Re)uniunea epigramiștilor

Acum, că ai punctat accentele,
Doresc să spun și celorlalți confrați:
De vreți să (re)unim "talentele",
E musai, dom'le, să (mi) le-arătați.

Observ că ești surprinsă de idee,
Nu te mira căci este evident
Și dovedit că oricare femeie
Acolo-și are marele talent.
-C.I. Tataia-

Nu mă surprinde nicidecum ideea
Că harul ei acolo se găsește;
Dar la bărbat, cam tot în zona 'ceea,
E amplasat organul ce gândește.

Te-ai uitat la "porcărie",
Trei minute de popas,
Și-ai pierdut o veșnicie...
Deci, cât timp ți-a mai rămas?

Dan-T

După scurtul meu popas,
Pot să-ți spun, de vrei să știi,
Că, din timp, mi-au mai rămas
Numai două veșnicii.

De-aș fi tatăl ei, îndată
I-aș lua costum de-artistă,
Spre a fi mai îmbrăcată...

-Gigi Burlacu-

Dacă fetei i-ai fi tată,
Îți pot spune că-n acest
caz, drăcșorul tău de fată
te-ar împinge la incest.

Păcat de timpul ce-ai pierdut
-G.P.I.-

La showul ăsta cu păcat,
(Un adevăr îți zic eu ție)
Doar trei minute m-am uitat...
Și am pierdut o veșnicie.

După noaptea de poveste,
Vremea e să vă treziți;
Ziua lui Vasile este,
Vreți nu vreți, iar o lungiți.

Băutură-i cât s-ajungă,
Masa e îmbelșugată,
Asta-i noaptea cea mai lungă...
Lungă? -hai s-o facem lată!

Să te îmbrățișez cu drag, Eugenia... de fapt să-i îmbrățișez pe toți
(Cine mai vrea... sunt și eu disponibilă)
:)

Mult bine tuturor!

La ce mi-ai spus, găsesc cu cale
Să mă justific așadar:
Direct, sub poalele matale
Chiar de ajung, ar fi-n zadar.
I. Tataia


Rămân, Tataie, (și-i de jale)
Cu obiectivul neatins,
Căci nu ai cum să-mi stai sub poale,
Atâta timp cât port blue-jeans.

Mulți ani frumoși, cu sănătate și voie bună, Tataie drag.

Și rogu-Te, iartă-mi incisivitatea replicilor, pe viitor voi fi mai blândă
sau... nu voi mai fi (deloc).

Cu tine, azi, m-am lămurit
Pe loc cum șade treaba:
Se vede clar că le-ai citit...
Degeaba.
-Dan Norea-

Acum și eu m-am lămurit,
Cum șade-aicea, Dane, treaba;
Petrică, sigur le-a citit,
Așa cum le-a primit: degeaba.

Tu știi ce-i de făcut când are bani:
Conform tradiției de la străbuni,
Chiar dacă-i de doar unsprezece ani,
Îi scoți peri albi în numai două luni!
-Florian-

Cu moșneguțul ăsta plin de bani,
Conform tradiției de la străbuni,
N-aș rezista atâția zeci ani,
L-aș termina în numai două luni.
s.s. Majoreta



Ce șansă unică-am ratat
Ca tu să mă primești la sân,
Că sunt teribil de bogat!
Păcat că nu sunt mai bătrân.
-Petrică-

Chiar dacă nu te dai deloc bătrân,
Ești înțelept și-mi place să te-ascult;
Așa că te primesc, cu drag la sân...
(Dacă-mi promiți că nu trăiești prea mult)

Scuză-mă, tinere bogătaș, dar stihurile de mai sus nu eu le-am ticluit, ci Majoreta.

Fac un apel doar, către națiune:
-Iubirea ta, cât vârful Everest,
Nu vrei să o depui cauțiune
Ca să ne scoți, o clipă, din arest?
-Florian Abel-

Îmi cereți drept cauțiune,
Iubirea mea adevărată,
Dar practic, nu o pot depune,
C-a fost și ea amanetată.


Felicitări autorului pentru această bijuterie.

Luași țeapă, "moșule"! :)

Și dacă tu, la o adică,
Aveai în minte numai poza,
Nu ești de vină, măi Petrică,
E vinovată doar (scle)Roza.


Petrică, poezia ta e de trei stele.

Stinge Nae lumânarea
Apărută pe generic
Și urmează întrebarea:
Ce-o să facem pe-ntuneric?

Mulțumesc Dane, pentru "circumstanțele atenuante", dar, vorba lui Petrică,
trebuie să ascultăm și părerea "victimei" Tataia, pe care o apără din oficiu avăcățelul Ghiță. E posibil ca totul să fie doar o furtună într-un pahar.

Adevărul e că, la cererea Eugeniei, (pe care o respectăm cu toții), m-am grăbit cu cerutul scuzelor... și modul în care am făcut-o i-a lăsat un gust amar. Dar eu am acționat atunci din impuls. Mă afectase foarte mult faptul că cineva, vorbind în numele altcuiva, a deranjat pe altcineva și acel altcineva era "Cineva" care mi-a cerut ceva. :) (sper că ați înțeles).
Mintea de pe urmă a venit însă mai târziu. Dar cum niciodată nu-i târziu, e bine că mi-a venit.

Dragilor, catrenul buclucaș, ar avea un singur înțeles dacă ați pronunța corect,
pe silabe, cuvântul cu pricina: Pe-De-Lo-fil...
dacă ați pronunța "Pe-Dofil", s-ar strica prozodia perfectă a catrenului (of, iar mi-am pierdut modestia!)
Când am răspuns Eugeniei că am făcut o gafă de proporții, am uitat să adaug
că gafa era între paranteze (L).

Până una alta, vă rog să citiți din biblioteca (mea) virtuală schița lui I.L.Caragiale "Se poate glumi?" și... să auzim numai de bine.

P.S.
A, era să uit: "bătrân" poate însemna și o persoană înțeleaptă...

Bătrân, (dar nu neapărat înțelept) este și... cel care a deschis cutia Pandorei, chiar dacă nu a ajuns la vârsta senectuții.(Să mă scuze, dar atitudinea scorțoasă l-a îmbătrânit înainte de termen).

Eu nu consider că am făcut o glumă deplasată, ci o gafă de proporții.
De aceea îmi iau jucăriile și... le dau foc.
Nu pot să mai merg înainte, când simt că nu sunt agreată
de... elita epigramisto-agonică.

În replica despre care se spune că s-a depășit stadiul de glumă NU am folosit numele lui Tataia. Iar P.D.L.ofil putea avea și sensul de simpatizant al partidului ce cu onoare ne conduce.

(Oricum, am comis-o și cel mai lezat a fost "avocatul" Ghiță).

Îmi cer scuze atât domnului C. I. Tataia, cât și celor care au fost deranjați de această replică.

Totodată promit că nu voi mai deranja pe nimeni de pe acest sait, nici cu replicile, nici cu creațiile mele.

Mult bine tuturor și... încă o dată scuze.

Cu părere de rău,

Ica Ungureanu

Nu mi-ar displăcea defel
Să m-aștepți pe mine, Ica,
La un capăt de tunel
Să-mi aprinzi lumânărica.
-Petre Ioan Gârda-


Speranța, moarte dacă n-are,
Fii liniștit, că-n perspectivă,
Eu te aștept cu-o lumânare
Și-o bombonică pe colivă.