Povestea unui Casanova "expirat"

Cînd moare una-așa, la datorie,
Doar voi sunteți de vină, fetelor,
Că nu ați învățat - la meserie -
Cum se acordă primul ajutor.

Satisfacția-i deplină,
Căci, noi știm de ce-i în stare
O mișcare feminină
Care vrea neatârnare.

cine e de vina?
Cînd moare una-așa...
(Viorel Vrânceanu)


Cum, până și Vrânceanu
Lovit a fost de soartă,
Îi zice Ungureanu:
"Mai bine las-o moartă!"

SFATUL UNGURENEI

Voi dovedi că sunt adult
Și-o să cedez, c-așa-i mai bine,
Eu sfatul o să i-l ascult
Și-o las, că-i moartă... după mine.

Voi dovedi că sunt adult
Și-o să cedez, c-așa-i mai bine,
Eu sfatul o să i-l ascult
Și-o las, că-i moartă... după mine.
V.V.

Bun catrenul, dar puțin... debusolat și anacronic!
Poate ar trebui să sune așa:

Voi dovedi că sunt adult
Și-o să cedez, c-așa-i cu/minte,
Eu sfatul o să i-l ascult
Și-o las, că-i moartă... dinainte!

Și-o las, că-i moartă... dinainte!(Gigi Burlacu)

Stăteam (pîn' să te năpustești)
Cu Ungureanu la taclale,
Dar te-ai băgat să ne vorbești
De giuvaierele matale!

Stăteam (pîn' să te năpustești)
Cu Ungureanu la taclale,
Dar te-ai băgat să ne vorbești
De giuvaierele matale!
V.V.

"Bun catrenul, dar puțin... debusolat și anacronic!"
G.B.P.
Era o glumă și o incitare la replică!
Nu știam că simțul u(o)morului îți funcționează numai pentru unii.

Neavenitu-n sluj se scuză,
Că nu și-a tras pe turtă spuză!

Gigi, se pare că n-ai înțeles nimic :) Mai citește, mai gîndește-te...

Erată:
Neavenitu-n sluj se scuză,
Că nu Ți-a tras pe turtă spuză!

Acum chiar ai vorbit... serios, că înainte, la replică, mi-ai părut... mofturos de serios?!
Am înțeles exact Viorel, dar mi s-a părut că... nu ai înțeles tu!!!

Observi că, în nemernicia mea, eludez subiectul "giuvaere".

Scuze Ica pentru folosirea paginii tale în "duelul" nostru!

Și ca să vezi că nu te-am uitat:

Fi'ndcă nu ești fitecine,
Azi ne batem doi... pe tine!

Cu amiciție diseminată, Gigi

La început a fost... cuvântul meu (și al fiecăruia dintre voi).
Apoi o pană de curent la mine în cartier.
În acest răstimp ați continnuat povestea...
Acum eu, după ce am râs de una singură, (fiindcă în aparamentul meu sunt singura persoană... cu simțul umorului), vă glăsuiesc după cum urmează:

La "scurt istoric"-ul lui Marius

În numele femeilor și al meu personal

Tu ne spui istorioare,
Dar, băiete, vreau să știi:
Nu dorim neatârnare
Ci să "ne-atârnăm"... de vii.


Vrânceanului -care a zis că sunt moartă după el

Gând la gând cu gându-mi,
Simpatie-ți port
Și te vreau, la rându-mi,
Dinaintea-mi mort.


Și în sfârșit, pentru sufletele celor doi eroi V.V.& G.B.P.

Voi plăti doi orți,
Să vă cânte psaltul,
Fi'ndcă sunteți morți...
Unul după altul.

Un weekend plăcut, fără pană de curent (sau de inspirație)
:)

Moartea firească a "bijuteriilor" masculilor când se instalează faza de senectute, a stârnit o avalanșă de catrene ce subliniază fenomenul. În această serie îmi permit să înscriu o epigramă foarte reușită dedicată de George Petrone lui Tataia Iurașcu în ziua când acesta a împlinit 80 de ani:

El poartă-n spate, ca oștenii,
Povara celor opt decenii
Și-n față dumnealui mai poartă...
Dar s-o lăsăm mai bine moartă !

Într-adevăr e bună, Tataie, dar a mea e și mai și...
deoarece are dublu înțles, înțelesu-m-ai?


ps.Doamne, unde-mi este modestia? :)

Cu-o tipă sexy când să fiu,
Am exclamat: "a naibii soartă,
Ca niciodată, prea târziu
Am observat că este... moartă!"
(Ica Ungureanu)

Masculi bătrâni și obsedați,
Trăiți degeaba clipa,
Voi nici acum nu observați
Că, moartă, era tipa?

Își plânge omul cruda soartă
Ce l-a bătut așa încât
A observat că este moartă...
(Degajă un miros urât).

Își plânge omul cruda soartă
Ce l-a bătut așa încât
A observat că este moartă...
Abia când mirosea urât.

Masculi bătrâni și obsedați,
Trăiți degeaba clipa,
Voi nici acum nu observați
Că, moartă, era tipa?
(Laurențiu Ghiță)

Că juna sexy s-a cuplat
Cu Casanova ăla șui,
Doar Laurențiu-a observat
Că-i moartă... după banii lui.

Sau așa

Își plânge omul cruda soartă
Ce l-a bătut așa încât
A observat că este moartă...
Abia când mirosea urât.
(Florin Rotaru)

Sau și așa:

De-așa o crudă soartă,
Am plâns, Florine, (zău)
Că poanta-ți este moartă
Și chiar miroase... rău.