Fluviul tristetii
Inunda-ma tristete! Si din al meu repaos C-un vag iz de tandrete Impinge-ma in haos! Inchin o lacrima de sange, Tie si celor ce nu vor sa uite Zambesc,dar sufletul meu plange Si nu sta
Asteptand sa fiu pamant
Vreme trece,vreme vine Eu sed pe vechiul mormant Rece si inchis in mine Asteptand sa fiu pamant Mereu au incercat sa ma-nteleaga De fiecare data eu am plans Si tot ce mai lasasem sa se
Cortegiu
Vechiul oras e cufundat in intuneric In care suflete-si tarasc amarele cadavre Si,luminati de-un astru cvasisferic Canta romantele amare Thanatos insusi duce,cortegiul funerar Spre un
Blandul amurg
Intr-un cimitir ma prinse blandul amurg Razand si blestemand cavourile pline Si-n fata semnului legii divine Vazui puroaiele cum curg Printre morminte alergam urland Gonit de-o hoarda de
Tablou nocturn
Soarele dispare gonit de-apropierea noptii Sub glie se culca,agonic gemand Aerul e patruns de parfumul dulceag al mortii Adus de luna ce zace pe cer delirand \\\\ Un artist nebun canta la vechea
Asfintit
Un biet poet zacea pe-un pat Rece zambind spre-un asfintit Si sa respire a-ncetat.. Apoi s-a stins...nefericit.. Soarele-acum se stinge impacat Stiind ca maine-n zori va rasari, Pe cand un