Poezie
Pentru prieteni
1 min lectură·
Mediu
Când totul e trist,
Când lacrimi se scurg,
Când nu mai rezist
Și-mi vine să fug
Când soarta mă strigă
Și nu vreau s-aud
Când tremur de frică,
Când aripi s-au frânt
Când sunt numai eu
Și-n juru-mi pustiu...
Când pășesc cu greu
Spre zâmbetul târziu
Când se face noapte
Și mă chamă-n zare
Din umbre departe
O stea călătoare..
Când mă impinge viața
Spre un drum pustiu
Și găsesc speranța...
Dar mult prea târziu
Când mi-e frig, mi-e teamă
Și nu pot să zbor
Când un vis mă-ndeamnă
Să fiu călător
Când un foc mă arde
Dar, nu pot să chem
Căci mult prea departe
E un suflet stingher
Când e greu cuvântul
Ce l-am risipit
Și-mi adie vântul
Clipe ce-am trăit
Când mă-ngrop în vise
Ce nu se-mplinesc
Când mă-ntreb adesea
Cui să-i mai vorbesc..
Când mă-ndeamnă totul
Să iert și să uit
Când iarăși uit rostul
Meu, pe-acest pământ
Când în vârf de munte
N-am pe cin’să chem
Nimeni nu m-aude
Și de tot mă tem...
În aceste clipe
La rău și la bine
Scumpul meu prieten...
Îmi e dor de tine...
012913
0
Alexandra,
bine ai venit pe site!
am citit cu plăcere poezia ta. am văzut și biografia, te felicit pentru volumul de poezii pe care l-ai publicat.
am văzut că ești din București. poți merge în fiecare joi, la casa Eliad, unde poți să cunoști mai mulți colegi de site. mai multe detalii găsești la acest link.
aici mai multe detalii
mult succes!
Madim