Tu
Tu, în neant sălășluiești Și unii cred, Orbește-n tine; Ești nefiresc, Și nu judeci corect, Și-ar fi mai bine, Fără tine. Dacă exiști, Nimeni nu poate ști Și nimeni nu s-a-ntors, Să spună
Tablou
Tablou etern, de chipuri negre, Ce-n veștede cântări se sting, Pământul, umbra le-o înghite, În timpuri vechi, și-n vis infirm. Dar, nici dorința nu mai este, Pentru lumina din senin, Și nici
Lumină
Lumină sfântă Tu, care mă-ndemni, La fapte albe; Tu chiar exiști? Sau eu mi te închipui … Eu vreau adânc și grav, Să știu dacă mă aperi ; Și vreau să cred adevărat în tine Și să capeți, O
Încet
Temperaturi de iarnă Se aștern încet, in zare, Și pajisti verzi și inflorite Se sting, fără suflare. Ființe disperate fug, Dar fug orbite, fără de scăpare. Și-ncet ele-s ajunse Și se sting,