Poezie
Popas
1 min lectură·
Mediu
Închid ochii,te zăresc
Cum zămbești seducător,
Ochii tăi mă țintuiesc,
Cu-nțeles clipesc ușor.
Deschid ochii,nu găsesc
Corpul tău alăturea;
Dorm și totuși m-obosesc
Ochii tăi,povara mea.
Taci și eu te-ascult cu dor.
Nu vorbești dar eu aud
Șoapte suave de amor
Nerostite nici în gând.
Nu mă mișc și-alerg mereu
Neobosită către tine
Și mă doare corpul tău
Dezlipit de lăngă mine.
N-am putu să te găsesc
Și la pieptul meu te strâng;
Eu de-acum pot să zâmbesc
Cu-orice lacrimă ce-o plâng.
Nu respir,nara mi-e scrum,
Sufletul mi-e stâncă-abruptă,
Simt al florii-de colț parfum
Ce din inimă-mi fu ruptă.
Eu gândesc și vida-mi minte
Tot se zbate-ncetișor
Ca un imn fără cuvinte
Cântat de-al muților cor.
Mă inalț înspre abisuri
Și-n înalt mă prăbușesc;
Aripile,mii de visuri
De metal,mă obosesc.
Lângă tine poposesc,
Sufletu-mi se stinge,moare;
Doar cu-un tandru:\"te iubesc\"
Viața nouă ia născare.
Nu mai plec,nici nu rămân,
Eu aici nu mă simt bine;
Vreau să merg pe-un alt tărâm.
Nu te las.Tu vii cu mine.
001.250
0