Poezie
Nedumerire
1 min lectură·
Mediu
Te-am cunoscut intâmplător-
ce fericită intâmplare-
Sau un regizor gânditor
A pus totul la cale?
A fost ceva premeditat
De-o forță supraomenească,
Ce cu destinul s-a jucat
Si-a vrut să mă păcălească?
Vrut-a să mă pedepsească
C-am luat totul în râs
Și sub masca mea dracească
Sufletul mi l-am ascuns?
Hotărâtu-s-a deodată
Să mă scalde-n suferinți,
De minciună îmbătată
Să ajung să-mi ies din minți?
Mi-a citit sentința cruntă
De-a mă zvârcoli-n vecie,
De-a striga cu gura-mi mută,
De-a iubi la nebunie?
Osânditu-m-a pe mine
Să doresc fructul oprit,
Și știind că nu e bine,
Să fiu mândră c-am iubit?
Mâniatu-s-a că eu
Eschivându-mă-am mințit,
Nu te-am strâns la pieptul meu,
Nu ți-am spus cât te-am iubit?
A-ncercat să mă aducă
Pe calea ce-am părăsit,
Însă sufletu-mi,nălucă,
Speriat s-a rătăcit?
Nu știu care-i adevărul,
Nu știu dacă-l voi afla,
Vreau acum să-mprăștii norul
Iluziei din viața mea.
Nu știu de voi reuși,
Dar promit că o să-ncerc,
Cu-orice-n cale-mi va ieși,
Cu oricine,eu mă-ntrec.
001.413
0