Poezie

Destin fatarnic

1 min lectură·21 februarie 2011

Mediu

Stăteam,a cîta oară?Pe-un petec de pămînt,

Și n-am simțit vreodată,în inimă sau gînd,

Că stau,de fapt,pe-o gura de mormînt

Ce-avea să se deschidă,atîta de curînd.

Nici n-am ghicit sub iarba,moale și verzuie

Cum flăcări monstruoase,țîșnesc,țesînd cărări

Cu un geamăt lung,ce din adîncuri suie!

Izbindu-se năvalnic,în cele patru zări.

Dar mi-am văzut destinul!Cu-ncolăciri de șarpe,

Schimbîndu-se deodată,crescînd în carnea mea!

Și în dulci acorduri,a mii și mii de harpe

Fura din ochii mei,lucirile de stea.

Și am mai văzut,deodată,căscîndu-se mormîntul

Înghitind în pripă ,născutul meu dintîi.

În locul unde am stat,și nu m-a ars pămîntul.

Lăsîndu-mi,noaptea lungă și dorul, căpătîi.

001.892

hristici mihaela-violeta. “Destin fatarnic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/hristici-mihaela-violeta/poezie/13972380/destin-fatarnic

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.