Poezie
Ulița Pușkin
1 min lectură·
Mediu
nu mai e nimeni alături
de când ai dispărut
am început să torn dragoste în borcane
de 10 litri și se tot umplă
unul după altul
ninge abundent pe străzile rusești
pe lenina pe ulița pușkin
și apropos de mâine vei zdrobi
toate stațiile unde nu sosesc eu
hai vino spre mine
aproape că îți ordonez Femeie
și lasă și lasă căci
iarna oricum ne va nimici necruțător
Tu să ridici o casă din zăpadă
să acopere un pământ întreg
în tine mama să coacă dragoste
să fim ca o pâine
să fim ca o pâine
075.409
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- hose pablo
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
hose pablo. “Ulița Pușkin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/hose-pablo/poezie/223672/ulita-puskinComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
cum adica poema serioasa ?
0
îmi place mult începutul: \"nu mai e nimeni alături
de când ai dispărut/ am început să torn dragoste în borcane/ de 10 litri și se tot umplu/ unul după altul\". Absența iubitei sau mai curând prezența ei sustrasă, și așteptarea, tensiunea venirii la prezență ce se insinuează pe fondul ei trece de la revărsarea subiectivității ca un preaplin al dragostei până la o acută presimțire, adulmecare a locului cu iz poetic al întâlnirii. Acesta este potențat de ambianța ninsorii și de nuanța exclusivistă a iubirii adolescentine pentru care lumea din afară dispare: \"de mâine vei zdrobi/ toate stațiile unde nu sosesc eu\". Pe acest drum chemarea capătă un accent poruncitor, întâlnirea detașându-se pe fondul iernii, cu nuanțe tragice. Nimicirea este în același timp o sublimare a forței de ciocnire a dragostei. Se intră aici în câmpul dragostei ca locuire și împărtășire. Zăpada se metamorfozează din element al \"deconstrucției\" în element al reconstrucției, al delimitării unui spațiu al intimității, al redescoperirii dragostei ca memorie a originilor și hrană a ființei: \"în tine mama să coacă dragoste/ să fim ca o pâine /să fim ca o pâine\". Titlul evocă firul fragil ce înaintează prin vitregiile lumii înconjurătoare spre un \"rai pierdut\" al bucuriei de a fi împreună.
de când ai dispărut/ am început să torn dragoste în borcane/ de 10 litri și se tot umplu/ unul după altul\". Absența iubitei sau mai curând prezența ei sustrasă, și așteptarea, tensiunea venirii la prezență ce se insinuează pe fondul ei trece de la revărsarea subiectivității ca un preaplin al dragostei până la o acută presimțire, adulmecare a locului cu iz poetic al întâlnirii. Acesta este potențat de ambianța ninsorii și de nuanța exclusivistă a iubirii adolescentine pentru care lumea din afară dispare: \"de mâine vei zdrobi/ toate stațiile unde nu sosesc eu\". Pe acest drum chemarea capătă un accent poruncitor, întâlnirea detașându-se pe fondul iernii, cu nuanțe tragice. Nimicirea este în același timp o sublimare a forței de ciocnire a dragostei. Se intră aici în câmpul dragostei ca locuire și împărtășire. Zăpada se metamorfozează din element al \"deconstrucției\" în element al reconstrucției, al delimitării unui spațiu al intimității, al redescoperirii dragostei ca memorie a originilor și hrană a ființei: \"în tine mama să coacă dragoste/ să fim ca o pâine /să fim ca o pâine\". Titlul evocă firul fragil ce înaintează prin vitregiile lumii înconjurătoare spre un \"rai pierdut\" al bucuriei de a fi împreună.
0
florin merci frumos
0
junior de cate ori te-am invatat sa lasi spatiu liber dupa semnele de punctuatie. ori tu nu m-ai inteles ? hai merci frumos de semn. sa-mi traiesti
0

e prima poemă serioasă a ta. din câte știu eu.