Horomnea Nicu

In fata vietii sunt pierdut in valuri de speranta, Vise de ceara ma-ncearca spre-a lor implinire, Ma chinui sa plutesc pe o scandra uda Sa ma agat cu gandul de un capat de ata. Nebunia pleoapelor

Stau gol in fata oglinzii Despuiat de haine si masti si nu ma regasesc. De pe o zi pe alta traiesc in vizorul Privirilor voastre reci Si ma chinui sa nu va stric decorul. Fur cate un zambet

Mainele mele vreau mana ta, Inclestata in degetele noastre iubirea. Ochii mei iti vor privirea Sa le spuie ca esti numai a mea - o stea. Rasuflarea-mi rece cauta suflul Cald din fiinta ta.

Te-am citit azi si-am plans. Am vazut inca o parte din sufletul tau ce cu migala in cerneala l-ai strans si l-ai pictat pe o foaie de hartie. Vad ca tot la ce-am ravnit pana acum N-a fost decat

ma tem uneori de cenusa ochilor mei sarutandu-ti palma tremuranda sub lacrimile unui vis stins... mi-e frica de bratele-mi incrucisate, strangandu-mi pieptul pustiit de dorul imbratisarilor

Sunt secunde in care ceasul isi intoarce acul Spre clipa in care mi-ai fost un albastru Ce-mi colora deget cu deget, geana cu geana, Spre clipa soaptelor de inceput de seara. Tu corzile nu mi

O pasare pierduta in asfintit, O frunza, rotindu-si caderea pe o spirala a nefiintei, Un nor ce-si picura doruri peste pleoape...inchise... O adiere alergand note spre urechile

Azi sunt rau. Tot ce fac azi e cauza pedepsei de maine Cand voi tremura ca un soarece in ghearele pisicii. Azi sunt rau. Pieptul mi-l despic in doua si-mi ratacesc ochii printre organe

M-ați părăsit vise cu ale voastre surori, Doar vântul prin ramuri își flutură timpul. E totul rece și ochii-mi visători Își picură doruri în singurătatea-mi. Pe stradă umbra îmi sărută talpa,

Imi este greu acum sa-ti port ochii calzi In palma-mi inghetata de frigul Ce domneste trist intre noi, noi doi. Imi este greu acum sa-ti aleg dintre brazi Acela care-ti va colinda inima In ajun

Sunt om, nu pot sa fiu mai mult, De aceea ticaitul ceasului il ascult Iar altii, mai tarziu, la fel ca mine, O sa-mi masoare ghemul in ani, zile, secunde... Nu stiu cati ani voi mai dansa cu

Ma chemi uneori, cand iti simt ploaia sarata curgand prin cicatrici eterne ale faptelor necugetate... (de parca ar putea sa mai spele ceva!) Te vad cum tremuri, pierdut intr-un pustiu de

In trecut ma arunc dezbracat de haine noi, Ma scald in apa rece a marii de-amintiri, Petale efemere revin precum s-au dus Si te gasesc in alge soptindu-mi un apus... Dar zambetul tau cald

Iar bantuie in mine un pustiu: Il recunosc caci stiu atat de bine Cum gandul mi-l scufunda in pamant Si-mi face inima ca sa suspine... O suferinta nevazuta inca Imi curge printre pleoapele