Aripi de iarna

Aripi de iarna Intr-o seara de decembrie, in care zapada se scalda in luminile galbui ale felinarelor, intr-o seara de decembrie ma plimbam in susul si in josul strazilor, lasandu-ma si eu scaldat in luminile galbui, odata cu zapada.Doar vantul care scutura zapada adunata pe copacii scheletici imi insotea pasii.Strazile erau pustii, si pustie imi era si mie inima.Magazinele gemeau de marfuri expuse intr-o lumina festiva. Se apropia craciunul. Pana si magazinul destinat homosexualilor era impodobit crestineste cu cateva crengi de brad avand globuri spanzurate de ele.Un om mort intr-un oras mort.Asa ar fi putut crede cel care nu si-ar fi aruncat ochii pe zapada de pe trotuar, unde se zbateau intr-o colcaiala imaculata, urmele trecatorilor de peste zi. Urme mari, urme mici, urme de copii, urme de barbati, batrani, femei, se intretaiau si se incalecau, intr-o lupta din care pana la urma, numai zapada avea de suferit. Ma lasasem furat de aceste ganduri, doar suieratul ascutit al vantului reusind sa ma trezeasca. Vantul, si masinile care treceau din cand in cand pe sosea, lasand in urma un miros chinuitor de benzina.Furnalul unei fabrici cu doua luminite rosii in varf, se zarea printre doua cladiri intunecate in care toti locatarii pareau morti. Doar intr-o mansarda o lumina slaba palpaita, semn ca un om nu avea somn in aceasta seara rece.Suntem doi prietene-imi spuneam in gand-suntem doi in acest oras, oare cine esti tu, oare ce faci la aceasta ora tarzie? Oare esti al doilea om mort dintr-un oras mort? Circul ambulant fusese lasat in intuneric in coltul parcului inghetat, dar dinauntru iesea la iveala respiratia si mirosul cald al sabaticiunilor din custi. Vre-un tigan pe jumatate adormit pe vre-un scaun putrezit, facea probabil de paza inauntrul cortului. Unde sa merg in acest oras unde nu cunosteam pe nimeni? Toate carciumile fusesera inchise, iar toate hotelurile erau…erau prea scumpe pentru paralele care urlau a saracie prin buzunarele mele. Ei, da, si in gara paznicii bine hraniti pleznind a sanatate, ma vor intreba daca am bilet pentru trenul care pleaca abia maine in zori. Ei, da, iar casa de bilete deschide abia la doua ore dupa miezul noptii.Nu imi ramanea decat sa hoinaresc pe strazile goale.Urmand niste urme nedefinite, urme care uneori ne calauzesc pasii spre ceva, fara a stii exact spre ce, m-am indreptat spre o biserica veche al carei ceas batea gong-ul din sfert in sfert de ora.Oprindu-ma treptele lungi de piatra, mi-am aprins o tigara.Am inceput sa numar distrat gunoaiele de pe jos, orice urma a civilizatiei care deranja zapada alba, stabilindu-mi un perimetru vizual de cativa pasi.Se facuse liniste, iar cand am ajuns cu numaratoarea la trei zeci si trei, gong-ul din turla isi facu auzit glasul metalic. Automat mi-am intdreptat privirea spre el.Era un sfert de ora trecut de miezul noptii.Fiind plictisit de numaratoarea stupida de mai inainte, am inceput sa urmaresc acele ruginite, imbatranite, lasate fara mila in bataia vantului.Coborand capul pentru o clipa in jos, am observat prin unul din geamurile cu zabrele de fier, ca inauntru era o lumina chioara.Oare sa fie cineva inauntru? M-am intrebat in timp ce corpul imi era deja in picioare, iar mainile strangeau de fularul din jurul gatului meu, intr-o incercare inutila de a impiedica frigul sa patrunda sub haine.Mi-am tras nasul, am aruncat tigara si infigandu-mi mainile in buzunar, am urcat treptele. Am apasat clanta, impingand usa in acelasi timp. Usa se deschise fara nici un scartait. Hm..ar fi trebuit sa scartaie mi-am spus aproape razand, in toate cartile si filmele usile vechi scartaie.Usa asta insa nu scartaia.Mirosea a lemn batran, avea si incrustatii de fier forjat, doar scartaitul ii lipsea.Desi…scartaitul este prezent si el imi spusei, este prezent in mintea mea.Intr-adevar inauntru era lumina, o lumina slaba care ma facu sa casc ochii cat de tare puteam, incercand sa disting ceva. De undeva din fata se auzi o voce: -Inchide usa te rog! Vocea ma sperie dar in acelasi timp m-am supus masinal indemnului rostit. Stateam pe loc asteptand parca o noua indicatie din partea vocii misterioase, indecatie care insa nu venea. Obisnuindu-ma cu lumina chioara, am observat ca pe prima banca din fata altarului statea o mogaldeata. Vazand statura indoielnica a mogaldetei, si simtindu-ma mai stapan pe mine, m-am indreptat spre altar.Linistea imi dadea totusi fiori, asa ca simtii nevoia sa imi insotesc pasii de un salut: -Buna seara. Primii raspunsul cand ma aflam exact in spatele mogaldetei. M-am oprit si am incercat sa ii cercetez hainele. O haina cu gulerul ridicat, un pic cam roasa la un umar. Sa fie un cersetor? Dar ce sa fie cu crucea de langa el? Din automatism, am ridicat ochii spre peretele din spatele altarului.Crucea lipsea. Un hot? Da, un hot trebuie sa fie…mi-am spus. -Ce cautati aici? Si ce faceti cu crucea? De ce ati dat-o jos de pe perete? -Aseaza-te langa mine! Imi spuse vocea imbracata cu haina roasa la umar. Trecand prin fata lui, am putut vreme de cateva secunde sa ii observ figura. Un om intre doua varste, cu fata brazdata de cicatrici, sau sa fi fost riduri? Cert este ca avea barba, iar de sub caciula ii ieseau la iveala pletele. M-am asezat cuminte si mi-am strans mainile la piept, din nesiguranta momentului, dar si din cauza frigului care imi macinase oasele. Clipele treceau, eu asteptam raspunsurile pentru intrebarile mele.Omul de langa mine nu scotea insa nici un cuvant.Ii puteam auzi doar respiratia greoaie, intrerupta din cand in cand de cate un oftat. Pe masura ce sangele incepea sa mi se incalzeasca, intrebarile dadeau navala in capul meu. Sa fie un cersetor? Sa fie oare un nebun? Sa fie un angajat al bisericii? Doar usa nu arata in nici un fel ca ar fi fost fortata. In plus, acest om nu pare prea capabil sa sparga usi. Sa fie bolnav?Mi-am facut pana la urma curaj si am reusit sa silabisesc: -Lucrati aici la biserica? Isi intoarse fata spre mine si imi zambi trist.Ridurile de pe fata erau cicatrici. Toata fruntea ii era ciuruita.Nu erau insa cosuri, iar acest om nu era un adolescent, dar cine stie ce boala de piele ar fi putut sa aiba in tinerete. Neprimind totusi nici un raspuns am repetat intrebarea, punaundu-mi o mana pe umarul strainului din dreapta mea. -Nu, nu lucrez la biserica, spuse el in timp ce imi lua mana in mana lui. In primul moment am simtit nevoia sa imi trag mana inapoi, dar mana omului era calda, iar instinctul corpului, a invins instinctul mintii. -Atunci ce cautati aici? Si ce este cu crucea? Vreti sa o furati? -Nu, nu prea am cum sa o fur. Nu as avea cum sa o fur…Ma intrebi ce caut aici?Am obosit.Ma odihnesc, apoi voi pleca. -Si cum ati intrat aici? -Nu am intrat, vreau doar sa ies. -Nu inteleg…lucrati deci pentru biserica. -Ai putea spune si asa…dar nu, nu lucrez pentru biserica. -Domnule, cred ca sunteti un hot, si cred ca am sa sun la militie. Ma privi cu ochi tristi, si lasandu-mi mana, isi mangaie barba. -Dar tu ce cauti aici? M-a intrebat el. -Eu…eu, am vazut ca este lumina in biserica si am fost curios. De obicei bisericile sunt inchise noaptea. -Te plimbi intotdeauna noaptea? -Nu…astept sa iau trenul maine dimineata, carciumile sunt inchise, iar in gara nu pot sta pentru ca inca nu am bilet. Asa ca nu imi ramasese nimic de facut decat sa ma plimb pe strazi.Dar totusi, ce faceti aici? -Ti-am spus ca ma odihnesc. -Pai da, asta am inteles, dar spuneti ca nu lucrati pentru biserica, si totusi intr-un fel lucrati, apoi va contraziceti spunand ca totusi nu lucrati, dar ati fost aici mereu, nu ati intrat niciodata dar vreti sa iesiti, iar in fata dumneavoastra, dintr-un motiv sau altul se afla crucea de pe perete.Eu ce sa inteleg? -Tinere, sunt obosit. Am obosit.Stau aici de foarte mult timp. Stau si observ vrand nevrand ce se intampla in aceasta biserica. -Deci sunteti un cersetor? Va lasa preotul sa stati in biserica pe timpul iernii? -Nici macar… -Atunci cum puteti sta in biserica sa observati? -Sunt obligat.Mai bine zis, am fost obligat.Acum insa m-am dat jos si am de gand sa plec. -Cred ca esti nebun! -Da, si eu cred ca sunt nebun. Dar nici macar nebun nu sunt.Nici eu nu mai stiu ce sunt. Sunt peste tot si totusi nicaieri. -Cum adica? -Adica…adica sunt aici, in aceasta biserica , si in alte mii si sute de mii de biserici, sunt in casele oamenilor, asezat pe birouri, in portofele, pe felicitari, pe calendare, pe steaguri, pe ecranele televizoarelor, pe buzele oamenilor…sunt peste tot si nicaieri. Omul se ridica in picioare.Era un pic adus de spate si schiopata de un picior. Mainile ii erau cuprinse de un soi de tremurat febril.Se aseza pe prima treapta din fata altarului, langa piciorul crucii de lemn sprijinta pe altar.Ne aflam fata in fata acum, intre noi fiind doar un metru. Am inceput sa ma simt tot mai ciudat,iar ochii mei cautau necontrolati ochii lui. -Poti sa te referi te rog la lucruri concrete? In felul asta nu inteleg nimic.Esti peste tot…nimeni nu poate fi peste tot.Cred, dupa cum ti-am mai spus ca esti nebun. Spune-mi drept, ai evadat de la nebuni? -Nu, nu intelegi? Nu sunt nici hot, nici nebun, nici cersetor. Eu sunt…ce m-au facut altii sa fiu. Nu pot sa cred…nu intelegi…Daca nu intelegi…sa incerc sa te fac sa intelegi. -Ar fi foarte bine.Devin din ce in ce mai nervos, si daca nu ma convingi am sa sun la militie sa stii! -Prietene necunoscut, sunt un martor. Cand iti spun ca sunt peste tot, si ca am fost si in aceasta biserica, vreau sa spun ca eu am fost acolo sus, pe peretele altarului. Crucea este a mea. Intai m-am dat eu jos de pe ea, apoi am dat-o si pe ea jos. Nu am mai putut suporta intelegi? Tu ai venit in biserica asta manat de frig si de curiozitate. Pe mine ei m-au adus aici. M-au rastignit in sute de mii de locuri, m-au obligat sa fiu martorul spectacolului lor imbecil.Sunt martorul nepasarii lor. Ii vad in fiecare zi.Vin toti aici si ma roaga, ma roaga tot felul de lucruri. Toti vor ajutor, dar nimeni nu a inteles pana acum ca spanzurat fiind aici nu pot ajuta pe nimeni. Sau ma rog…foarte putini au inteles. -Domneee…vorbesti in dodii! Chiar nu vezi? -M-ai rugat sa iti explic. Asculta-ma pana la capat.Daca tot m-ai intrebat…daca nu doreai sa auzi, de ce m-ai mai intrebat?Taci, prietene, taci si asculta-ma. -Am sa te ascult…te ascult numai pentru ca ma amuzi…ai ceva impotriva sa imi aprind o tigara? Sa nu se supere Domnul, doar este casa lui. -Fumeaza daca vrei. Domnul…nu se supara, iar aceasta nu este casa lui. Prietene drag, crezi ca Domnul are nevoie de o casa?Iar daca aceasta este casa lui, crezi ca Lui ii place sa isi vada fiul atarnat de crucea asta oribila chiar la el in casa? Chiar tu te intrebai daca nu sunt cumva un hot! Poate oare cineva sa fure ceva din casa Domnului? Ce sa fure? Are el oare nevoie de vre-un obiect din cladirea asta? Din lumea asta? Eu am stat spanzurat acolo.V-am privit tot timpul de pe crucea pe care o car dupa mine de doua mii de ani. Am carat-o si inainte de acesti doua mii de ani, am carat-o insa pentru o singura ora, cat a durat drumul acela blestemat, iar atarnat de ea am stat doar cateva ceasuri.Apoi insa, oamenii m-au pus din nou pe rahatul asta.Si ma poarta unii dintre ei si la gat, si atarnat de gaturile lor imi car crucea si ea ma cara pe mine. Fumam linistit inchipuindu-mi ca sunt intr-un soi de film prost cu scenariu prost, dar totusi cu un final neasteptat. Chiar ma gandeam daca sa sun la militie, sau sa il dau afara pe acest cersetor sau nebun, sau ce-o fi , si sa il las sa isi vada de treaba lui apoi.Gongul din turn batu de aceasta data repetat…era ora unu. Deodata omul isi intrerupse explicatia si imi ceru o tigara. Ii dadui tigara, apoi ii aruncai si bricheta. Primind bricheta inapoi , si strangand-o in mana, am simtit ceva ud in palma. Era sange. Clar, este un cersetor betiv, o fi cazut pe jos si sa julit la mana.Vocea ma trezi din nou: -Duminica este cel mai groaznic. Atunci vin multi. Si isi ridica ochii spre mine cand intra, isi fac semnul crucii, se aseaza in banci, si gandurile lor incep sa curga spre mine.Unii sunt plictisiti , altii nici nu voiau sa vina dar s-au lasat convinsi la insistentele stiu eu carei rude, altii vin doar ca sa fie vazuti de ceilalti membri ai comunitatii, altii se gandesc la femeia pe care au futut-o in noaptea dinainte, altii se roaga cu frenezie de parca asta chiar I-ar ajuta. Pe cei din urma ii urasc cel mai tare. Stii, genul acela de fanatici care de fapt nu inteleg nimic, nu sunt nici oameni, nici sfinti, nici ingeri, nici nu stiu cum sa ii numesc.Ma privesc cu respect, cu mila, cu iubire, dar nimeni nu ma iubeste asa cum vreau eu. Sunt niste milogi care isi inchipuie ca ajutorul va veni daca se roaga cu piosenie si cu regularitate.Aproape toti uita ca am fost si eu om. Uita toti sau se lasa pacaliti sa uite, ca si eu am mancat, si eu m-am cacat, am urat si eu, am iubit, am injurat, am facut tot felul de chestii.Apoi altii isi aduc si ei aminte de mine cand vine Craciunul…cumpara cadouri pentru copii lor, insa asta nu le va aduce mai nimic copiilor. Sunt cuprinsi de o boala…muncesc si isi rup carca incercand sa le ofere copiilor obiecte, bani, scoli inalte si alte prostii.Altii sarbatoresc Craciunul fara sa creada macar in mine.Apoi…toata chestia asta cu Craciunul…cum era ca eu sa ma nasc iarna? Nu am fost eu numit mielul lui Dumnezeu? Mieii se nasc primavara…Pana la urma asta are asa de putina importanta…Vezi tu..sunt satul de creturile lor: exista Isus sau nu? Cum era? A fost iubitul Mariei Magdalena sau nu? A zis asa sau a zis altfel? Avea ochi albastri sau negri?Protestanti, Catolici, Greco-catolici, ortodocsi, Mormoni, Adventisti,Evanghelici, o mare cloaca de handicapati.M-au batut si m-au scuipat si m-au rastignit de milioane de ori, si m-au injurat si m-au discutat, si au mancat din mine, si m-au tras de urechi si de par, mi-au spart nasul si mi-au scos ochii, mi-au rupt oasele si pielea si sangele mi l-au baut…Au facut din mine scoli…in scolile lor ma diseaca ca pe un cadavru pe masa de disectie…Apoi altii vin la mine apoi merg la horoscop zicandu-si ca viata lor este influentata de planete…dar daca vin la mine, de ce nu pot crede ca eu de fapt influentez totul, pana si amaratele alea de planete..Unul singur m-a amuzat. Venise si el ca sa rada de oameni. Ma privea mai mult cu simpatie decat cu mila si vorbea cu mine in gand…stii ce mi-a zis? Se opri asteptand parca un raspuns din partea mea. M-am prefacut interesat si am intrebat: -Ce ti-a zis? -Mi-a zis asa: Mai Isuse, unii se caca pe ei sa scrie Isus cu doi de I, ca cica Isus cun singur I inseamna magar in ebraica, altii tin post in numele tau, altii isi fac cruce in amintirea ta, popa da din gura, iar seara face laba pentru ca ii este interzis sa se casatoreasca, cica tot din cauza ta, ca tu nu erai casatorit, altii se roaga la toti sfintii pe care eu nu ii cunosc si nici nu prea ma intereseaza, altii zic doamne ajuta, altii se milogesc de tine, altii vin pe aici si iti vorbesc ca si mine de pe un ton prietenesc…dar sa dea naiba…esti asa singur acolo sus…oare nu te-ai plictisit? Atarni pe crucea aia de atata timp si astia se inchina toti la tine, se ploconesc, iar tu nici macar nu mai esti acolo. Ce naiba, tie chiar iti trebuie tot cacatul asta? Toate rugile lor si tot respectul lor bolnav? Sa nu crezi ca iti sunt prieten…nici nu stiu de unde vii, pana acum ceva vreme ziceau ca vii din cer, da acuma au aflat ca dupa nori si cer, urmeaza spatiul, nici nu stiu daca ai fost vreodata pe aici, dar intr-un fel sau altul banuiesc ca ai existat, sau ca esti tu pe undeva, asa ca te intreb: ai orbit? Ce este cu tine? Zi-le si tu ceva astora, opreste-I cumva.Toti te au prin case pe la gaturi, prin biserici, da prin sufletul lor nu te poarta niciunul. Nu vezi ca nimeni nu intelege ca nu conteaza daca te rogi sau nu, daca tii post sau nu, daca iti faci cruce sau nu, daca ai icoane in casa sau nu? Tu nu esti satul? Iti place sa ii vezi pe cacatii astia? Ai tu nevoie de crucile lor si de gandurile lor pioase? Iti trebuie tie tot fastul lor, toate hainele aurite ale preotilor, toti banii Vaticanului, iti trebuie toti oligofrenii astia?Cate sanse le mai dai? Ma rog…daca existi sau nu…eu nu stiu, dar daca existi, cred ca nu esti asa cum cred ei. Si daca esti asa…trebuie sa iti spun ca sunt dezamagit. Asta mi-a zis tanarul ala.Nu m-am simtit niciodata asa de rau. Mi-am dat seama atunci ca nu se vor trezi niciodata. Turma va fi admormita mereu. Nu mai este nimic de facut pentru ei.Mi-am dat seama ca daca este cineva de salvat, acela se poate salva singur, fara ca eu sa stau atarnat pe crucea asta din biserica.Sunt o epava prietene drag, m-au scrijelit cu vorbele lor, cu gandurile lor, cu rugile lor, cu mirosul lor de tamaie care ajungea pana sus pe perete unde eram eu atarnat si care ma inneca si ma sufoca,m-au taiat in zeci si sute de mii de bucatele pentru ca sa guste toti din sangele si trupul meu, iar preotii astia vor fi primii pe care ii voi arunca in aer, s-au pus intre mine si oameni, ei sunt dumnezeii acestei lumi, asa ca intr-o zi am sa ii atarn pe cruci in locul meu, sa vad daca pot ei mantui lumea asta.Si acum prietene, te vad plictisit si nedumerit, uite mi-am terminat tigara, asa ca… Se ridica, veni in fata mea, imi intinse mana, am intins-o si eu pe a mea si imi spuse: -Hai noroc! La revedere, ramai cu bine prietene.Eu ma duc. Se intoarse apoi spre altar privi peretele gol, apuca crucea cu mainile, si-o aseza in spinare, si porni spre usa schiopatand.Ochii ii erau plini de lacrimi.Mana care imi fusese in mana lui era si ea plina de sange. Am incercat sa urlu spre el, am incercat sa ma ridic si sa il opresc dar o forta nevazuta imi luase vocea, iar corpul imi atarna moale pe prima banca din fata altarului.De abia cand usa fara scartait se inchise in urma lui, am reusit sa ma ridic si am alergat spre iesire. Am deschis usa, si am vazut cu groaza ca strazile erau pline de oameni carand cruci in spinare.Din fiecare cladire ieseau cate doi trei care se incolonau intr-un lung sir, mergand toti aliniati, in aceeasi directie.Mintea mi s-a intunecat si am cazut pe treptele din fata bisericii intr-un somn negru si lung. Am fost trezit dimineata de un urlet groaznic care se auzea fara incetare, geamurile caselor, usile, se deschideau si oameni urland apareau de peste tot. Din fiecare casa, de pe fiecare perete, din fiecare icoana, din fiecare calendar, omul batjocorit disparuse.Soseaua si trotuarele erau pline de dare lungi, de urme de sange, de coroane de spini si cuie.