Psalm
Sorbind o raza de-ntuneric / Adorm sub licariri de flori, / Si dusa-mi este mintea in feeric, / Tot cautand spre dincolo de zari. Renasc cu fiece picatura, / Amara, dulce ori sarata, / Scriind
HAHiram AbifCatre poet
Un om macinat de ganduri poposeste la apa vietii. Se cufunda misterios, iar apa cade molcom peste fata sa de portelan. Un om fara epoca, sta cu mainile incrucisate, la piept, in
HAHiram AbifSarutul ploii
Trimiteti-mi, norii mei, Torente de saruturi, reci, Sincere si amare, Lacrimi de ploaie Ce-mi amintesc de trecut, de ce as fi putut fi sub lumina lunii, de ce sunt sub avantul
HAHiram AbifInocenta pierduta
Sunt in tranzit, Prin viata si obiceiuri, Aceleasi masti, Sordide si gingase, Mi se arata in fata-mi. Un iz al vremurilor trecute Se imprastie in jur, Amintind de povestile Cu dragoni si
HAHiram AbifIubire
Sa te salut inseamna sa te respect. Sa te am inseamna sa te cunosc. Sa iti ascult plansul inseamna sa te inteleg. Sa impartim grijile inseamna sa fim uniti. Sa calcam pe nori inseamna
HAHiram AbifSpatiu rural
Un bob de roua, aruncat in valtoarea vietii, s-a napustit asupra satelor. Lumini si umbre se incheaga sfios, iar soarele rece declama un inceput de ploaie. Nori gri se strang, dansand in
HAHiram AbifStatus quo
Sunt nor de lumina, aruncat in plasa stelelor. Sunt spirit liber al timpurilor moderne, un cutezator spre absolut, un nemuritor intesat de praful viselor. Sunt om si zeu, om prin
HAHiram Abif