Poezie

Nimeni...

1 min lectură·20 iulie 2009

Mediu

Sunt singur și rece

Aprins de focul cel fierbinte

Sunt călătorul care trece

Rămas fără cuvinte...

Aștept în locul însemnat

De primul nost\' sărut

Sunt muritorul condamnat

S-aștept ca un năluc...

Împins de dulcele amor

Acolo sus departe

Căci totul pare mai ușor

În lumea mea de șoapte...

Acolo nimeni nu m-aude

La fel n-aud pe nimeni

Nu există când? nici unde?

Nici luni sau marți ori vineri...

Exiști doar tu,iubirea mea

Cu chipul tău iluminat

Tu suflet alb-un fulg de nea

Curat si nepătat...

Mă pierd cu drag în ochii tăi

Și negrul părului tău lung

Îmi dă din nou fiori

Tristețea mi-o alungi...

Cu vorbe dulci și calde

Îmi spui să cred în mine

Sărutul tău ce arde

Trezește-o amintire...

Mai viu ca niciodată

În lumea-nșelătoare

Te mai sărut odată

Și plec în căutare...

002.678

Hildan Alin-Marian. “Nimeni....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/hildan-alin-marian/poezie/13897544/nimeni

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.