Blestemul
Tenebre sunete se-aud Aceleași voci nemuritoare Cum doarme sufletu-mi-n mormânt Cum inima mă doare Mă-nvârt în cercul blestemat Regret amara-mi soartă Sunt cântărețul fără glas... Vioara
Iubire de noapte
Mă plimb în negrul nopții În lumea mea de vise Lăsat în voia sorții Și pradă unei clipe Doar luna blândă sângerând Cu lacrimi de mătase Trezește veșnicul meu gând Iubirea mea
Octombrie negru
Pe drumul rece în neființă Pășești acum prieten drag În urma ta doar suferință Și lacrimi de necaz Te plâng părinții tăi acum Amarnic și cu jale Cu toții plâng Durerea lor e mare Și
Februarie de vis
O rază de lumină Un zâmbet cald de soare Străbate valea plină Și albă de culoare Februarie de vis Căci totu-i armonie În mreaja ochilor tăi prins Sărutul tău mă-mbie Pe lacul nostru de
Primul ianuarie
Pământul rece-înghețat Zăpada de cristal Și fumul negru-ne-ncetat Parfumul de metal Sunt clipele de aur Sunt amintirea mea De primul nost\' ianuarie De prima îmbrățișare Cum în liniștea
Trandafirul...
Privind în ochii tăi Văd dincolo de lume Sunt ca adâncul unei văi Sunt mica mea minune Cu tine timpul a-nghețat Si vară e mereu Iar lacul nostru de cristal E ca un curcubeu Pe malul lui
Nimeni...
Sunt singur și rece Aprins de focul cel fierbinte Sunt călătorul care trece Rămas fără cuvinte... Aștept în locul însemnat De primul nost\' sărut Sunt muritorul condamnat S-aștept ca un
Oglindă
Stau singur pe plajă O voce cald-aud O nimfă îmi cânta-o vrajă Ecoul ei e mut Pășesc încet în apă Oglindă cristalină Tresar ușor odată Privesc la luna plină Sculptat în unde Îmi văd
Refrenul mut
Din infinitul umbrei Cu mâna tremurândă Simt pulsul vieții Neîncetat... Blocat într-o secundă Aștept ceva dar nu știu ce Aștept o imbrățișare? Un zâmbet?O suflare? Și cred că
Scrisoare către nimeni
O toamnă grea,apăsătoare Domnește peste-al meu regat. Închisă-n camera de gheață Domnița doarme-n pat Îți scriu cu mâna sângerândă Și rece de păcat Dar iată luna adormind Aruncă lung o
Sfârșitul...
În zorii zilei negre În colțul cel din umbră Sunt lacrimile mele Sunt multe ca s-ajungă Și patima s-o stingă. Departe sunt de lume Și de-ale ei certuri Sunt singur nu am nume Tristețea-o
