O cale către infinit...

Și cați dintre noi nu s-au intrebat vreodata ce este desavarșirea.Ne cunoaștem oare limitele?Ne cunoaștem oare pe noi inșine indeajuns ca să ne punem aceasta intrebare? Suntem prea neputinciosi ca să întelegem adevarata noastră natură si totuși suntem capabili si găsim o cale către infinit. În fiecare zi ne permitem să evadăm din acest univers etanș si efemer însa nu găsim calea ce trebuie urmată,iar când o găsim suntem prea egoiști sa o împartașim cu aproapele nostru. Eu am găsit o cale spre infinit...un univers numai al meu gata de explorat.L-am găsit nu de mult,era aici chiar sub ochii mei însa am fost atât de orb încât l-am ignorat constant.Nu trebuie să dau nimic la schimb ca să pot visa și n-am știut asta.Visând cu ochii deschiși putem evada în infinit.Degeaba încearcă știința sa explice geniul lui Eminescu sau al lui Brâncuși sau al lui Eliade dacă desconsideră calea pe care ei au urmat-o.Vise,vise si din nou vise.Visând intr-o fracțiune de secunda ești pe vârful Everest sau în mijlocul bătăliei de la Waterloo,tot ce trebuie să faci este să alegi unde vrei să fi.Imaginația ta e cheia,visul e ușa pe care o deschizi,lasă-te purtat acolo unde îți va dori inima,deseneaza cu imaginația ta propriul univers si animă-l cu un strop de iubire și așa vei descoperi o cale știuta numai de tine,iar când te oprești ai grijă să nu dai uitării visul tău.Și dacă mai presus de toate îți este dat și harul să încondeiezi visele tale lasă-i și pe ceilalți să fie părtași la el. Închei acest gând cu speranța că cei care vor lectura cele scrise mai sus să viseze cum pot ei mai bine căci vor găsi o cale către infinit.