Poezie
moarte
1 min lectură·
Mediu
"Oare nu mai e nimeni
În lumea asta rece și pustie
Goală și fără iubire
Dar plină cu ură.
Norii furtunoși vin și stau
În inima mea singură
Unde lacrimile amare curg
Iar eu satu și plang.
Pentru asta îmi doresc
În clipele de multă groază
Să pot să mor
Și să mai fiu odată cu tine.
Dar lumea nu mă lasă
Și nu mai știu nimic...
Știu însă că din nou
Îmi doresc să fiu un mare nimic.
Dar poate fid adevărată
Ideea că nu trăim veșnic:
Trăim ca să murim
Și murim ca să trăim.
Voi încheia aceste versuri
Care nu sunt nici vii, nici moarte
Și voi începe să fiu
Ceea ce mi-am dorit din totdeauna
Un mare mort..."
00933
0