haveri gyongyi gergina

sa calaresti pe umbre de desert prin soarele calauzit de luna sa dai mereu cu vantu\'n piept si-n ochi sa-ti arda pavaza cea buna. sa treci prin vulturi grei,de prada, inmarmurind prin

port in ghearele vointei negrul adus de greul biruintei nuanta ce-o scald in patimi de uitare iesite din ciocul nascut de disperare.