Poezii

Ai fost un înger de fatǎ Trimisǎ de demoni fără sǎ știe Ca răul s-ajungǎ pânǎ la mine Fără sǎ-l vezi vreun pic lângă tine Eu știu cǎ sunt bun şi plin de iubire Și ție ți-am dat și cât nu am avut

Cei care nu mai vor nimic Sunt oameni care au pierdut prea mult Sau cărora chiar le-a ajuns Și n-au mai vrut să ducă E remușcarea unui gând Ce e din ce-n ce mai flămând Și nu știe de timp sau

Ești penibilă Sunt mai mult decât suficient Mult prea mult pentru tine Mult prea mult pentru ele Am vrut să fii bine și să zâmbești În schimb mi-ai oferit decât dispreț Și lipsă de

Când noaptea nu se mai trezește Nici zilele nu mai adorm, Ceva din umbră mă pândește Și mă coboară-n alt decor Din vis, dincolo de ferestre Umbre de vănt se năpustesc Și uit să mai închid

Când noaptea nu se mai trezește Nici zilele nu mai adorm, Ceva din umbră mă pândește Și mă coboară-n alt decor Din vis, dincolo de ferestre Umbre de vănt se năpustesc Și uit să mai închid

Tot caut placerea, mereu doar o parte Am vrut doar iubire, n-ati dat nici jumate M-omoara tacerea, sunt singur in noapte Vorbesc doar cu gandul si vad dupa moarte E lumea pustie, vorbesc tot cu

Hai, vino la mine, Sa-ti arat paradisul Danseaza cu peceti Si mori de rabdare Priveste-i haotic Haotic, ca mine Cum nascocesc sa se faca Si cum se calca-n picioare Asculta durerea Si

Mă uit la mâinile mele și mă întreb dacă cineva nu s-a sacrificat pentru noi.. Și faptul că le putem folosi ar putea fi dovadă. Că cineva s-a gândit să aibă grijă de noi Mă uit la mâinile mele și mă