Teorema lui Pitagora

Ai auzit de Pitagora, vezi că-i grav Nu știu care dintre noi e mai bolnav Suni la Patriarhie, ești nervos Da, fraiere, păcatul tău e că ești prost Patriarhia mai nou o vezi centru de reclamații Ce am scris aici, pot să-ți transmită alții Dacă tot te fute grija cum am trecut Și te arde găozul că încă n-am dispărut Dacă chiar ești preot, o faci ca pe meserie Arăți ca o butelie, capul tău plin de chelie Nu țin minte geometrie, nici eu n-am nimic cu tine Crezi că tu le știi pe toate, asta da ipocrizie Ca să poți să-ți mai dai filme, puteam să te-ntreb pe tine Ce rol are și ce face un Gross Beat pe melodie Că-s sigur că prostul știe sau mă întreba pe mine Și, în caz că nu știam, îi creștea stima de sine Că-s sigur că prostul știe și să scrie poezie Dar, să se simtă deștept, m-ar fi întrebat pe mine Că mai sunt mai slabi ca mine, care sunt în preoție În concluzie, ai dreptate, preoți mai deștepți ca tine Zici in mod de ironie c-avem nevoie de preoți ca mine, Dar nu știu câți sunt ca mine Însă aleșii erau oameni nepregătiți chiar și în vechime Ai auzit despre mine, Sunt important pentru tine, Și poate chiar nu e bine să fiu sincer cu proști ca tine Dar, în loc de un canon, îți compun o poezie Și, în loc de teoremă, poți să mori de gelozie Fără vreun strop de evlavie ți-ai luat dissu’ ca pe Biblie Deci, data viitoare, mare grijă Să nu dai de proști ca mine.