Poezie
Aș...
necunoscutului care e mereu cu mine
1 min lectură·
Mediu
Aș tăia lutu-mi cu lama
din el să iasă
doar pentru tine
apa cărămizie.
și suspinele durerii
le-aș arunca
în scoarța copacului
putrezit de veacuri.
aș arde amintirile
ce mi-au rămas,
ba chiar cele viitoare
le-aș arde toate acum...
și pulberea rămasă
ți-aș culege-o
fir de fir...
să o sădești, în grădină-ți.
aș frânge lacrima din suflet
și aruncând-o în noroi,
l-aș velnici în
izvor de lumină...
aș face orice, nu m-aș căi
că toate-ți datorez, necunoscutului,
ce-mi ești în inimă, în gând,
în sânge...mereu cu mine.
012497
0
ii lipseste esenta, ii lipseste acel \'ceva\' ce-i da culoare, ce-o face sa fie poezie