Poezii

Zorro Pe steaua albă ce sclipea În haos departata, Sus la palatul de cristal Printesa însăsi stăpânea Imperiul, lumea toată. Nemarginirea cuprindea În palma-i delicată,

Când nouri repezi trec uşor şi umbre aruncă-n ramuri Totul tace, totul trece în himeră, nefiinţă Doar stelele se sting mereu, tăcute-nsingurate Risipite peste bolta ceriului meu