Poezie
driada 2
1 min lectură·
Mediu
Poetul și-a pierdut gândurile
cnd frunzulița mică de la geamul său
începu să crească... sub ochii lui.
Înceta să mai scrie și privea la
argintia minune ce-i tremura in față.
Atâta dor îi cuprinse deodată sufletul
și inima, și trupul... Păși sfios spre margine
cu infinite patimi, înăbușite de ani și munți,
ce-au răbufnit chiar azi...
Îi părea atât de-aproape nețărmuita fericire
Și păși din nou mai hotărât.
Atât de-aproape...Ah...înca un pic...
Și-n nebunia sa, dezlănțuit, păși in gol.
Cădere-amară, mii de tunete... O Zeus!
Ce-am făcut?! Prăpastia eternă dintre om și cer
Am cutezat s-o uit!
Și prăbușindu-se c-un răcnet ascuțit
de stânca rece s-a lipit strivit.
002.936
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Grigore Popa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Grigore Popa. “driada 2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/grigore-popa/poezie/13941628/driada-2Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.