Poezie

Ieșirea din barbarie

1 min lectură·13 iulie 2015

Mediu

Mult mai degrabă, mult mai aproape de noi,

E ziua în care vom fi doar noi doi.

Tu o s-arunci cu petale-n zenit,

Eu o să-ți spun cât de mult, cât de mult te-am iubit.

În poarta de lauri, blestemul ne va lăsa,

Tu vei privi cu ochi mari și frumoasă vei sta

Pe umărul meu ca pe-un pisc, în amurg

Absenți vom privi cum sălbatic lumile curg.

Vom fi iar copii, poate vom fi iar bătrâni,

Vom fi iarăși sclavi și totodată stăpâni.

Or curge din noi bucurii, vor curge trăiri.

Va curge și viața și moartea, vom fi dăruiri.

Iar buza de marmură am să ți-o mușc pe furiș,

Și lava din tine va curge, iar ochii deschiși

Or să vadă nebunul ce-a plâns cu amar,

Și anii ți-ia dat și-a uitat că-i barbar.

001.717

Grigore Popa. “Ieșirea din barbarie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/grigore-popa/poezie/14074843/iesirea-din-barbarie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.