Poezie

Odă pădurii

2 min lectură·22 aprilie 2009

Mediu

ODÃ PÃDURII

Dacă tu nu erai,

astăzi, sufletul meu gol,

ar fi mirosit a nisip încins.

Încă de mic, m-aș fi răcorit în liniștea moartă a morții

și nu aș fi înțeles viața

așa cum mi se dezvăluie ea acum.

Pentru că oxigenul din apă, devenit liber,

ar fi aprins simbolurile ei în orice suflet

în care s-ar fi cuibărit.

Dacă tu nu erai,

pământul ar fi devenit lepros,

carnea lui desprinsă de os s-ar fi dat vântului,

iar trupul gârbovit

ar fi devenit stupid și sterp.

Dacă tu nu erai,

genetica s-ar fi scris în coduri vremelnice

și s-ar fi păstrat în sămânță sterilă

din care astăzi s-ar naște doar tineri bătrâni.

Dacă tu nu erai,

n-am fi cunoscut ce înseamnă iubirea

și nu am fi fost în stare să ne cârpim sufletele

cu sentimente care să ne facă mai buni.

Am fi fost privați de lemnul crucii,

de floarea care dă culoare anotimpului cald,

de poveștile spuse la gura sobei

și de muzele care dau cuvântului glas.

Dacă tu nu erai,

rugăciunile serii s-ar fi stins

înainte de a fi spuse,

iar în liniștea nopții

am fi îngropat Timpul

mai devreme să ne fi scris istoria.

Dacă tu nu erai,

astăzi nici eu nu aș mai fi avut vârstă.

001.956

grigore avram. “Odă pădurii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/grigore-avram/poezie/1833050/oda-padurii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.