Texte în proză

Pe rând, ușile se deschid. Merg încet, cu pași mici, cât lanțurile îmi permit, până ajung să le zăresc; sunt șapte siluete în robe sobre, negre, așezate-n semicerc la jumătatea sălii. Cea de la

GAGrigore Adina

0

0

Ușa se-nchide-n urmă. Deși camera e spațioasă, îmi pare că n-am aer. Domoală, briza se înfășoară și clatină perdele de mătase. Picioarele mă poartă singure și mă aplec pe marginea terasei. Prin

GAGrigore Adina

0

0

Sala e mare. Coloane lungi, arcade gotice, lumină blândă-n lumânări și câteva luciri firave ce se strecoară prin vitralii de la zori. Păstrez distanță de altar și pentru-o vreme nu mi-e clar dacă ar

GAGrigore Adina

0

2

Nu e bine... nu așa voiam... linii, curbe, amalgam... Ușa glisează. Metal ascuțit... Conexiuni bolnave pe șine ruginite, abandonate și nedorit, găsite. Presiune. Deschid gura reflex. Răsuflarea

GAGrigore Adina

0

0