Poezie
Iubește-mă, străino...
1 min lectură·
Mediu
iubește-mă, străino, fără teamă!
acum, înainte de ultima vamă...
nu mă privi ca din alt veac, din alt loc
noi doi suntem făcuți din același foc...
nu ești tânără, nu sunt bătrân
nu ești o zeiță, nu sunt un păgân
sunt doar cu câteva clipe înaintea ta
întinde mâinile... și vei vedea!
apropie-ți obrazul de obrazul meu
vezi? e-aceeași boare caldă de alizeu
hai să ne prindem în același joc
clipele-acestea sunt singurul nostru noroc!
plutim pe-același val, în aceeași sferă
purtați de aceeași nebunie efemeră
să ne îmbrățișăm cât mai strâns
să ne privim adânc, să uităm de plâns...
din ultima noastră îmbrățișare disperată
să se nască o lumină ce nu va pieri niciodată!
001891
0