Poezie
Chipuri de ceară
1 min lectură·
Mediu
lucrez de mult la chipuri
de purpurie ceară...
blînd și duios
ca păianjenul țes
cu fire de lună
păr de fecioară...
de ce mă-nchid în casă
cu vise de ceară?
mă-ntrebi de-atîtea ori
cînd chipuri de flori
vibrînd ca libelule
se rotesc în preajmă-mi
dar ele sînt lujere ce cad
la prima brumă de toamnă!
prin ochiul meu alungit
de-un dor de departe
coboară în mine
chipuri subțiri
ca lumina viorie
de nor glacial...
pe rînd încălzesc
la sînul frunții mele
iubitele chipuri
dar oricît le-acopăr
cu sufletul nu pot
de pe ochi și buze
adormirea rece
să le-o ridic!...
stau în păduri
cu toamna la pîndă
și-aștept să coboare
încremenirea-n copaci
și-n destrămare s-adun
în palme pulsul lichid
ce-l vor vărsa sub ramuri
plîns de copac am să pun
odată cu zorile
pe genele pe buzele
iubitelor mele de ceară...
001.430
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Grig Salvan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Grig Salvan. “Chipuri de ceară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/grig-salvan/poezie/13928991/chipuri-de-cearaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.