Poezie
Cintecul inimii care-nfloreste
1 min lectură·
Mediu
agale mai ies din mine să cânt
mă vîntur pe lume hai-hui!
te văd ca un lujer desprins de pămînt
argintul pe inimă-mi pui...
liană cu trupul tău mă-mpresori
ca de tine să nu mă mai rup!
cu mâinile două în piept îmi strecori
argintul spuzit de pe trup...
agale mă-ntorc în mine și tac
argintu-i pe inimă-n salbe!
din miocard aud cum lin se desfac
uriașele petale albe...
012.420
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Grig Salvan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 69
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Grig Salvan. “Cintecul inimii care-nfloreste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/grig-salvan/poezie/13925060/cintecul-inimii-care-nfloresteComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ieșirea și intrarea în trup duc la senzația de rotund, de împlinire a poemului.Frumoasă abordarea elementului argint , reluată în cele trei strofe.Ca o ușoară deviere la un moment dat pe timpul reluării lecturii m-am întrebat dacă pe final argintul nu va fi materialul pentru ucis un personaj fantomatic, în inimă.
Să zicem și ceva mai de construcție.
Am luat drept matrice strofa nr 1 și am judecat în funcție de ea.
În strofa a2-a versul 1 are accente neinspirate ca și versul 2 , care mai are și o silabă în pl. Tot în strofa a 2-a expresia...mâinile două... așa cum a fost formulată este forțată.
Strofa a 3-a versul doi are o silabă în plus iar versul al 4-lea chiar două.
Termenul miocard nu are loc în acest gen de poezie.