Un fel de scrisoare

așa te știu dintotdeauna și așa îmi place să te știu puțin visătoare atât cât să arăți că jocul nu e jucat doar în fugarul prezent ci în ceea ce investim în el sau poate să arăți că nu goana după amănunt face amănuntele importante că detaliile nu vin niciodată fără să fie depășite către altceva mai important decât ele asta a făcut mereu să pară că plutești că stăpânești cu bunătate situația aristocrație a atitudinii te admiram pentru această demnitate ce te însoțea tot timpul ca un jurământ de credință ca un cod al onoarei de a fi om mă întrebam care îți este izvorul resursa inepuizabilă și risc să cred că n-ai fi știut niciodată să răspunzi până la capăt că îți era natural că instincte de ordin superior instincte de excelență te-au locuit de la început și tu ai știut să le folosești dar poate toți avem asemenea izvoare însă câți îndrăznesc să își astâmpere setea doar astfel? în pofida a tot și a toate