Grebenisan Mihai Marian

Glasul pașilor tăi În nisipul fierbinte Sub seninul cer Juram că-i auzeam. Unde luminează Argintie luna Stele sunt miliarde Nu le poți număra. Marea înspumată Cu ale valurilor

A fost cândva pe un tărâm îndepărtat un prinț pe nume Iohayus. Acest prinț era fermecător și chipeș și dincolo de înfățisarea sa masculină avea un suflet nobil și niște calități de invidiat. Astăzi

Sunt recunoscător pentru familie, Recunoscător sunt pentru sănătate, Mulțumesc pentru prietenii pe care, Îi am sau nu, falși sau adevărați, Sunt recunoscător pentru toate Recunoscător sunt

Tu precum un magnet ce atrage atâtea trăiri noi Care nu au durat până la urmă, pentru că Nu ai crezut că vor veni mai multe Plictis sau probleme Totul întrun joc. Așadar vino cu mine, să

Ideile curg și se duc Spre munții îndepărtați, Vânez rime încrucișate De-a lungul văilor înflăcărate. Mă împiedic de vorbe Arunc cu idei împerecheate Se lovesc de zidul nevăzut Invizibil

Precum o lumânare Orice se stinge Și orice funie Un capăt are. Nimic nu e finit În cele din urmă Finalul nemilos, vine Îl avem în sânge. Simțim, trăim, murim Fără aer, precum

Culori multicolore zăresc Pe covorul ruginiu agale pășesc Desculț în foșnet ș în cânt Cu mii de voci și un gând. Singur în lumea mișcătoare, Tărâmul umbrelor, nisipuri schimbătoare Simt

Case mici și învechite De istorie apăsate De secole clătite Case fumurii și îmbâcsite De timp înnegrite. Garduri vechi stricate Acoperișuri găurite De imagini călărărite Fântâni

Târgumureșan sunt Sunt mândru de oraș Nu-i alt loc mai frumos Decât orașul natal. Dorin Florea e primar Și multe a realizat Pentru micul orășel Să trăim cu toți în el. Tîrgu Mureș cel

La vârsta mea, sunt tentat să spun, în situații dificile ,,Ce complicată este viața!\'\' Și chiar afirm, acest lucru atunci când mă simt obosit, neîmplinit, supărat. Din când în când, îmi place să

Scurtcircuitat e creierul Ce nu mai doarme Uzată e mintea Care odihnă n-are. Tristă e inima Ce tânjește dragostea Și plânși sunt ochii Nevăzuți de dor. Spulberatul suflet Care doare,

Am înțeles ce vrei Că vrei fapte Nu cuvinte, Și eu la fel! Spune-mi în cuvinte Arată-mi și tu Prin cuvinte,deocamdată Mult nu va mai fi! Doar și prin cuvinte A ta dorință Se va împlini

Republica copiilor liberi E vară. Vacanța este în toi. Ne întâlnim în fiecare vacanță toți copiii din zonă. Ni se alătură de fiecare dată alții care vin să-și petreacă

Te poți sustrage Dar nu ascunde, Viața te bate Ori unde te ferești, Te găsește de oriunde! Nu aștept explicații În primu rând să știi Tu însuți, ce simți Când simplu, eviți De propriu-ți

Nu mă joc Nu mă răzbun Nu are rost Nu te mai presez! Dar tu, oare? Te răzbuni Fie te joci Să ignori e ușor! Nu sunt nepăsător Și sunt sigur Pe ce spun Și ce simt! Dar tu? Simți

Tic tac se aude Se simte Tic tac se vede În ritmul timpului În fiecare anotimp. Tic tac, tic tac Bate, bate inima Timpul trece, Viața se scurge Prețuiește clipa. Cum tic tac

Te pierzi în vorbe În ochii mei, zâmbești Îți citesc gândurile, Știu ce vrei, ce te reține. Te cunosc, în trăire Ochii căprui ce farmecă, Ne citim, simțim magie Nu-ți lăsa mintea în

În dar ți-am adus Un simplu fruct de kivi, Pare banal, fals Dar printr-un kivi, Multe sentimente se pot exprima. Un kivi îți dăruiesc Bucurie să primesc Căci al tău kivi Mă scoate din

Pe la șaptesprezece ani, A început povestea așa S-au cunoscut frumos, În altă lume, de poveste. Doi boboci de rață S-au plăcut de la-nceput Deși nu s-au văzut, Cu timpul au crescut

Oricât am încerca să dregem, fără ajutor divin, Nu vom reuși a trece, singurătatea ce ne lănțuie. Însă cu demnitate și respect, ne vom face remarcați. La bine și la rău, vom trece prin foc și

Tu care citești Să te atingă unde trebuie Să simți ce nu ai simțit Îți dorești mai mult... Nu te poți opri Simți că pierzi controlul Îți tremură și gândirea Pulsul a luat-o razana Ascultă-ți

Poezia lui Radu Selejan mi-a stârnit interesul încă de la primul contact cu volumul ,,Cântece și descântece de piatră\". Poeziile din acest volum atrag în primul rând prin titlurile