Timpul nu iartă

Nu am scris de mult Trăiesc, simt Gânduri multe Durere în suflet. Mă macină, mă frământă Nu cei ce se duc Pentru cei ce rămân Suferință, regret. Aș fi vrut să fac Să spun mai multe Sunt timid, mă închid Chiar de nu spun mereu. Cei ce mă cunosc știu, Cei ce m-au cunoscut Mereu au știut, chiar Deși nu a verbalizat! Trăiește azi cum e azi Mâine nu vă mai fi la fel Iar astăzi nu e cum a fost Totul e timp, tot accelerat! Poate citești acum, Poate ai citit ieri Sper că vei citi mâine Iar de nu, măcar am știut. Am cunoscut, cunosc aspecte Nu e cazul de impresii Posibil vor mai fi. Regrete au fost și sunt. Rămân urme, energii Aparenta acelor cuvinte Deși nerostite, spre auz Se fac simțite: te iubesc!