Poezie

Iubindu-l pe Icar

1 min lectură·7 iulie 2012

Mediu

Pe Icar l-am iubit în tăcere,

Iubeam dorul de ducă din el

Și noblețea din trista-i durere,

Peste oameni părea cel mai cel.

I-am dat bolta cerească din mine

Zborul lui să îi pară sublim,

Ochii mei îl zideau în neștire,

Nu iubeam doar un biet anonim.

Pe Icar l-am iubit ca o oarbă

Pătimaș și crezând că e zeu

Era zborul, eu firul de iarbă

Și iubirea un pur elizeu.

Câtă dragoste oarbă-i pe lume

O răsfrânge doar cerul pustiu,

O îneacă doar mări fără nume

Și o iartă doar cei care știu.

Pe Icar l-am iubit prima dată

Pentru zborul pe care l-a frânt

Și în dragostea lui răsturnată

Vedeam cerul cu stele răsfrânt.

Am pictat împreună zenitul

Prin culori rătăceam uneori,

Cu-n sărut închideam răsăritul

Și cu-n zâmbet vesteam primii zori.

Pe Icar l-am iubit într-o doară

Avea stele pe aripi și-am zis

Că-i frumos ca în zbor să îți piară

Necuprinsul și dorul de vis.

Pe Icar am să-l las printre vise

Sau prin cărți rătăcind după zbor,

Cu aripile-n flăcări cuprinse

Și cu inima arsă de dor.

001.218

Grama Luiza-Adriana. “Iubindu-l pe Icar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/grama-luiza-adriana/poezie/14010567/iubindu-l-pe-icar

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.