Poezie
Femeia care n-are vârstă
1 min lectură·
Mediu
Eu sunt femeia care n-are vârstă.
Nici demon pământean,dar nici copil,
Râu revărsat din matca lui măruntă
Cu unduiri de trestie pe mal.
Nici demon pământean,dar nici copil…
Zidire de cetate fără punte,
Stăpână a râvnitului final
Și sclavă a eternului:*Nu încă!*.
Zidire de cetate fără punte!
Lumină de amurg în zori de zi,
Secundă ce se scurge liniștită
În zbaterea de pleoape din simțiri.
Lumină de amurg în zori de zi
Și astru luminos la miez de noapte,
Mor și renasc…cu fiecare an
Și-n ochii mei citești:*Încă se poate!*.
012.425
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Grama Luiza-Adriana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Grama Luiza-Adriana. “Femeia care n-are vârstă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/grama-luiza-adriana/poezie/13906297/femeia-care-n-are-varstaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LOLOLaurențiu Orășanu✓Respectă, te rog, regulile de scriere de la școală și de pe site (scriere cu diacritice, spațiu după semnul de punctuație, NU cuvinte întregi scrise cu majuscule); vezi Reguli, meniul de sus
0