Poezie

Caii sălbatici

Călărețului

1 min lectură·16 septembrie 2026

Mediu

Inima mea este o inimă liberă, din altă atmosferă,

Inima mea este a cailor sălbatici, care aleargă iară,

Lor nu le convine că ei îi place să scrie, și așa e ușoară,

Dar în ciuda lor caii aleargă pe câmpie ca odinioară...

Încă nu ți-am dat inima mea, Călărețule, căci privind o stea

Eu încă visez la calea, chemarea și salvarea scrisului din ea,

Fiindcă destinul meu e să scriu cu înfocare mereu, fără perdea,

Și prețul este însăși inima, care nu poate decât singură, să stea...

Pe luna-n vărsător te-am întâlnit pe tine, și era ceva straniu,

Eu femeie fiind, parcă ceva mai mult am simțit, și-am călcat pe craniu,

Ei n-au înțeles, au crezut că-s doar cine-arăt, acest corp încă neviu,

Dar în alergarea cailor am înțeles cine-s eu, și am simțit că înviu...

0011

Gondos Ana. “Caii sălbatici.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gondos-ana/poezie/14205317/caii-salbatici

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.