Poezie

Fluturi acvatici

din legenda Sednei

1 min lectură·11 iulie 2026

Mediu

Fluturii cresc în apă, dinainte înapoi,

Simt iar, și e un dar, dinainte de viața de apoi,

Război dacă e, eu încă îmi vreau vocea din noroi,

Sunt nufărul ce se ridică pe lacul murdărit de voi...

Nu înțeleg cum de e atât de bine să cazi,

Apa e rece, și un fior mă trece, și te pierzi, și mă pierzi,

Confund și vă confund în vise, îmi spun că nu mă vezi,

Dar luna rămâne destinul nostru comun, când crezi

C-aș putea supraviețui acolo singură, în ciuda lor...

În vise continuăm ce-am început, și efemeridelor

Le zic să construiască-n continuare într-un decor

Ferit, poveștile nimfelor și muzelor, în zbor...

El recita Luceafărul inversat, ca un ciudat,

Nu e suficient de narcisist, e doar divorțat,

Și ca să nu-mi fie frică îmi spun c-a acceptat

Să mă ducă dincolo de apă, că m-am reinversat....

Inima mea te vroia pe tine, cicatricea se repară în sfârșit,

Luna ardea și mă ardea, vedeam soarele din ea, și-n mit

Te întâlneam pe tine, dar văd în el acum cântecul din bit,

Și nu mai am artă, decât sânge care vrea să curgă, la loc, la infinit...

0010

Gondos Ana. “Fluturi acvatici.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gondos-ana/poezie/14203718/fluturi-acvatici

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.