golea alin

nu ma pricep, dar cantarirea creatiei nu trebuie sa surprinda poetul, daca ea se intampla, nu trebuie interpretata, pot doar anunta ca mi-a facut mare placere sa citesc aceste versuri, ele au lasat pe sufletu-mi o dara de speranta a iubirii chiar trecerii timpului, peste noi, peste creatie, peste expresie, peste moarte, ba chiar si peste iubire, dar vlastarul continuitatii ramane. Cu respect si apreciere.

Daca era asa de complicat, nici cititorul, nici poetul nu mai erau, daca acum, tot suntem, cu marile iubiri, peste impliniri, daca ar fi toate deodata nu am mai realiza nimic! Atata frangere de inima, lupta, cautare, toate la un loc, umil cititor ce sunt, chiar ma dapasesc! Atunci sa ramana perplexitatea simtului trecut in vers, cu implinirea iubirii spre fericirea acelora, vai, asemeni mie, care chiar fie si prin prea-plinul savorii celor mai incitante momente prinse in versuri, sa ne regasim asemeni, adica iubind, iubind, iubind, iubind...