Poezie

Seara

din Brazda Neamului de Virgil Ivanescu

1 min lectură·9 februarie 2004

Mediu

Coboară luna spre amurg

Cu flori de-argint în poală

Din ale cărei plete curg

Cascade de beteală.

Presară aur pe poteci,

Săltând din munte-n munte

Și-mbrățișând cu brațe reci

Izvoarele mărunte.

Sărută dulce brad cu brad

Cu buze însetate,

Mesteceni - lumânări ce ard

Le dau întâietate.

Întregul păsărilor neam

Se-afundă în adâncuri,

Pierzându-se ca-ntr-un ocean

De taine și de gânduri.

Și vântu-a poposit prin văi,

Destul atâta cale,

Se-mbracă codrii în văpăi

Pe dealuri și pe vale.

Și vine-o noapte ca-n povești

În mantia-i de gală,

Iar luna bate în ferești

Cu vraja ei regală.

012.346

Gogu Escu. “Seara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gogu-escu/poezie/62705/seara

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

mai scrie...mai vreau sa citesc ...