Poezie
Seara
din Brazda Neamului de Virgil Ivanescu
1 min lectură·
Mediu
Coboară luna spre amurg
Cu flori de-argint în poală
Din ale cărei plete curg
Cascade de beteală.
Presară aur pe poteci,
Săltând din munte-n munte
Și-mbrățișând cu brațe reci
Izvoarele mărunte.
Sărută dulce brad cu brad
Cu buze însetate,
Mesteceni - lumânări ce ard
Le dau întâietate.
Întregul păsărilor neam
Se-afundă în adâncuri,
Pierzându-se ca-ntr-un ocean
De taine și de gânduri.
Și vântu-a poposit prin văi,
Destul atâta cale,
Se-mbracă codrii în văpăi
Pe dealuri și pe vale.
Și vine-o noapte ca-n povești
În mantia-i de gală,
Iar luna bate în ferești
Cu vraja ei regală.
012.337
0
EP