Poezie
Specie
1 min lectură·
Mediu
Pornesc pe sticla unui drum opac
Și cântăresc necântărite gânduri
Nereușind să scutur dintre rânduri
Cuvinte legănate de hamac !
Socot cu clipe ceasuri de culori
Împăturite-n timpul ce-a rămas
Cobor din ancestralul meu popas
Născând apusuri priponite-n zori.
Și mi se pare că vorbesc cu voi,
Secundelor din gânduri stacojii,
Voi îmi trimiteți scurtele stihii
Care s-au scuturat din ploi în ploi!
Copil am fost , copil n-am mai rămas
Și pescuiesc încrederi cu minciuni,
Amestecat printre aluviuni,
Adăpostit la umbra unui ceas!
Frenetic stăpânit de-un curcubeu
În drumul meu opac pe care sunt
Nu mai aștept decât un amănunt,
Un acceptant de dumnezeu ateu.
Și dacă o să par imund și crud
Făcându-vă să mă urâți cu toți,
Râzând eu mă voi naște-ntre roboți
Murind întâi la umbra unui dud!
001.184
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- GOGLEA BOGDAN SORIN
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
GOGLEA BOGDAN SORIN. “Specie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/goglea-bogdan-sorin/poezie/14053999/specieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.