Poezie
Dialog absurd
1 min lectură·
Mediu
De ce nu vorbim cu munții , măcar în gând?
Ar putea să ne pună in legatura cu timpul
Și cu drumurile pe care nu le știm.
De ce nu vorbim cu munții , măcar plângând?
De ce nu vorbim cu ploaia, măcar o singură dată?
Am afla că , dincolo de toate , ea știe si atinge
Și că , de atâtea ori , ne veghează visele.
De ce nu vorbim cu ploaia , măcar atunci când e inceată?
De ce nu vorbim cu luna , măcar când nu putem dormi?
Ne-ar povesti despre dragoste si despre reflexie
Și chiar dacă nu e pe Pământ ea e cea mai terestră.
De ce nu vorbim cu luna, măcar atunci când suntem copii?
De ce nu vorbim cu marea , măcar din politețe?
Am putea-o asculta îndelung vorbind între niște cuvinte
Și am putea afla despre pelagic și abisuri.
De ce nu vorbim cu marea , măcar de tristețe?
001.204
0