Am intuit mereu acest sfârșit fatal
În care devenim materie surdo-mută
Privește cum se-ntâmplă demersul imoral
Și cum se instalează tăcerea absolută
A devenit firească această amuțire
Nu-nțelegeam că timpul trece
Și cum c-ai vrea să te măriți
Iar azi când văd că se petrece
Te-aș și ruga să mă inviți
Nu ca să vin să te privesc
Cum redevii o simplă carne
Prost
