Nu plânge mare iubire

Albastre valuri sub tălpile mele,

Sărate din timpul trecut, merg mereu pe-o briză dezamăgită

Lângă un pescăruș în adiere

Și mult îmi aduc aminte cât de puțin mai cunoscut

Nu plânge mare senină, ai fost stropită cu multa iubire.

Mai plâng fire de păr in nisip, când luna in valuri se plânge, de dragul timpului roz în grădină, cu flori rozalii și-o bancă albă, senină.

Nu plânge mare iubire stropită ai fost pe stânci de mătase, strecurată in propria-ți nobilă fire.

Nu plânge mare senină…

Nu uit ce am scris pe ape infit cântătoare, ce simți sub plinul cer de candele

Nu uit cât de frumoase sunt culorile tale.

Când te afunzi în adâncul mării întunecat,

Iar întunericul cântă ecoul razelor plăpânde

Mă afund în a mea inimă, de plânsul tău înduplecat

Cântărindu-ți suspinul înțeleg, tu pentru mine plângi….?

Iar eu inconștient tot mai alerg!?

Plângi mare iubire.