Poezie
Drumul spre soare
1 min lectură·
Mediu
Drumul spre soare pare mai scurt dacă
înțelegi dimensiunea relativ cosmică
a sufletului tău, acela, nebun, rebel, ratat,
retardat, dacă
accepți cuvintele care zboară
din pieptul tău gras, păros, musculos, dacă
vezi cum te-a părăsit prima ta prietenă
în 23 noiembrie 1991 pentru că
nu știi să săruți, spune ea, pentru că
îți mirosea gura a ceapă, știi tu asta sigur
fiindcă în seara aceea ai mâncat, dacă
îți amintești că sora ta e un fel de târfă
mai proastă sau că verișoara ta e la fel, dacă
revezi clipele penibile când voiai să faci sex
și s-a rupt patul, dacă
vrei să crezi că vei fi vreodată cineva
fiindcă odată ai crezut despre tine
că e ceva de capul tău dar îți dai seama
că oricum te-ai înșelat,
societatea nu crede despre tine
decât că ești alt ciudat, alt străin,
alt nonconformist ahtiat după moarte
de fapt și atunci toată seria cu \"dacă\"
nu contează, nu vibrează iar în cazul acesta
drumul spre soare moare.
24 mai 2004 Satu Mare
013.495
0
,